Gradinite Sibiu | Raspunsuri obraznice (continuarea articolului Cand parintii sunt in dificultate)

Pentru tine si copilul tau !

Sfatul psihologului

Raspunsuri obraznice (continuarea articolului Cand parintii sunt in dificultate)

Autor: Psiholog scolar Anca Opris

Dragi părinţi, vom începe să discutăm concret despre unele probleme cu care vă confruntaţi acasă. Mai întâi ar trebui să vorbim despre atitudinea pe care o aveţi atunci când vă întâlniţi cu o situaţie problematică. În general, părinţii şi educatorii au două atitudini faţă de unele simptome ale copiilor. Fie invocă o boală, o deficienţă de natură fizică sau psihică, fie aduc argumentul răutăţii intenţionate, a lenei, a relei credinţe, a încăpăţânării etc. Care ar fi consecinţele acestor atitudini?

În prima situaţie copilul este absolvit de orice responsabilitate de către părinţi şi poate să speculeze această atitudine a Dvs utilizând unele sentimente de inferioritate, de neputinţă pe care le pot dezvolta. Ei invaţă că se pot folosi de acestea, faptul că pot fi “anormali” trezeşte în cei din jur compasiune, ceilalţi pot să muncească pentru ei, le pot îndeplini orice dorinţă, pot fi recompensaţi foarte uşor. Există şi situaţii când simptomul poate determina o atitudine demisionară a copilului în faţa problemelor vieţii, el va fugi în permanenţă din faţa confruntărilor de orice natură şi poate dezvolta chiar nevroze caracterizate de refugiul în boală.

În a doua situaţie copilul este încărcat de responsabilitatea acţiunilor sale, dar simptomul, în acest caz, răspunde unor nevoi neconştiente (sau inconştiente n.b.) care se vor manifesta în pulsiuni, în modalităţi nedorite de descărcare a energiei. Ce poate învăţa copilul de aici? Învaţă că poate intra cu Dvs într-o luptă pentru putere din care, de cele mai multe ori, părintele este perdant pentru că orice ar face i se pare că răneşte copilul, că-l privează de afecţiune şi înţelegere.

Ce ar trebui să învăţăm de aici? Orice comportament, atitudine, reacţie, manifestare a copilului are nişte surse, motive care nu sunt întotdeauna conştientizate. De aceea este bine să ne întrebăm ce anume îl determină pe micuţul nostru să recurgă la aceste gen de manifestări. Înţelegând şi analizând gândurile, emoţiile şi reacţiile copilului putem descoperi, singuri sau cu ajutorul specialistului cauza tulburărilor, traumatismelor şi situaţiilor conflictuale. Cunoscând problemele şi încurajând copilul să spună ceea ce simte despre o anumită situaţie putem preveni re-apariţia, agravarea simptomului sau chiar înlocuirea cu altele mai eficiente.

În concluzie: când apare o problemă gândiţi-vă, căutaţi sursa reală a acesteia, motivaţia comportamentului (1), reflectaţi la sentimentele şi reacţiile pe care le aveţi atunci când copilul recurge la un comportament nedorit (2) şi apoi încercaţi să abordaţi o strategie de îmbunătăţire sau eliminare a acestuia, o strategie care să se construiască pe baze solide ale încrederii, respectului şi cooperării.
Nu uitaţi! Trataţi copilul cu acelaşi respect cu care aţi dori să fiţi trataţi şi Dvs!

Tema zilei: Răspunsurile obraznice
Comportamentul. De ce fac asta?
• Motivul: răzbunare (lipsa de respect)
Reacţia parintilor:
- Enervaţi, jigniţi
Strategia care trebuie urmată: Dacă vă răspunde obraznic, întrebaţi-vă cum vorbiţi dvs cu el; poate că primul pas este să revizuiţi propriul comportament, ceea ce poate părea interpretabil de către copil.
• Gândiţi-vă dacă nu cumva il pisaţi tot timpul sau ii vorbiti răstit;
• Gândiţi-vă dacă nu cumva l-aţi răsfăţat (când era mai mic) încât acum crede că el este şeful (vă poate vedea mai prejos şi, prin urmare, consideră că nu meritaţi respectul);
• Incercaţi să analizaţi şi relaţia/ comportamentul cu ceilalţi membri ai familiei – este posibil să observe şi să copieze lipsa de respect din aceste relaţii?
• Invăţaţi-l că nu poate avea totul şi că oricine trebuie tratat cu respect;
• Asumaţi-vă şi Dvs o parte din responsabilitate; oare nu vi se întâmplă:
- să-l cicăliţi (m-am saturat până peste cap să...)?
- să-l insultaţi?
- să emiteţi judecăţi de valoare?
- să vă comportaţi dominator (aşa am spus eu!)?
- să-l mânaţi de la spate (Hai! Hai! Mai repede!)?
• Vorbiţi cu copiii Dvs exact aşa cum aţi vorbi cu orice adult cu care aveţi relaţii amicale;
• Dacă vă vorbeşte urât, părăsiţi încăperea, spaţiul;
• Uneori, poate să nu-şi dea seama că întrece măsura; daţi-i ocazia să reflecteze asupra cuvintelor pe care le-a rostit, să se gândească la comportamentul lui; subliniaţi că dacă răspunde obraznic nu va obţine ceea ce vrea (şi faceţi în aşa fel încât chiar să nu obţină!).