|
 Autor: Psiholog scolar Anca Opris
Comportamentul. De ce fac asta?
• sa iasa din incurcatura, nu vrea sa dea de bucluc, nu vrea sa piarda o favoare sau sa nu faca ceea ce isi doreste – minciuna este o forma creativa de a iesi din incurcatura;
• sa impresioneze, sa manipuleze, sa intre in lupta pentru putere cu Dvs, sau vor pur si simplu sa va infrunte, poate sa ascunda ceva;
• cand sunt mici nu fac diferenta dintre bine si rau.
Reacţia parintilor:
- teama ca la varsta adulta copilul va fi necinstit;
- agasati ca nu pot avea incredere in propriul copil. Strategia care trebuie urmata: Determinati-va copilul sa aiba incredere in Dvs indiferent ce ar face; ajutati-l sa gaseasca solutia la orice problema in legatura cu care a mintit.
• Aratati-i ca il iubiti indiferent ce ar face;
• Evitati reactiile exagerate, urletele si tipetele;
• Discutati calm si prieteneste despre greseala facuta, fiti cat puteti de intelegatori; nu-l fortati sa recunoasca direct, atrageti-l intr-o discutie despre motivele care l-ar impinge sa nege un lucru pe care l-a facut; intrebati-l ce crede ca se va intampla daca adevarul va iesi la iveala;
• Stabiliti niste reguli, astfel incat greseala sa nu se mai repete
• Apreciati-l atunci cand spune adevarul (dar nu exagerati cu recompense si laude); aplicati consecintele logice.
• Invatati-va copilul sa caute (chiar impreuna cu Dvs) solutii optime la problemele ivite, in loc sa-l pedepsiti;
• Daca totusi sunteti adeptul pedepselor, aveti grija sa nu-l pedepsiti atat de rau incat copilul sa prefere sa faca orice numai sa evite pedeapsa, fapt care ar putea sa-l determine sa spuna si mai multe minciuni.
• Usurati-i sarcina de a spune adevarul, incurajati-l sa recunoasca dar, aratati-i ca va supara acest comportament. El va decide sa-si repare greseala indreptand lucrurile, cerindu-si scuze, facand tot ce se cuvine.
• Incercati sa nu faceti pe detectivul, nu-l insultati, numindu-l mincinos;
• Invatati sa nu confundati fapta cu faptasul, nu dati o nota personala acestor lucruri.
• Intrebati-l de ce a simtit nevoia sa ascunda adevarul (!!! In spatele unei minciuni se ascunde teama de ceva: atentie la teama de furia Dvs, teama ca ati putea sa nu-l mai iubiti sau ca il veti pedepsi);
• Orice s-ar intampla, incercati sa nu priviti minciuna opilului ca pe o tradare. El nu face decat sa se puna la adapost. Va trebui sa invete ca minciuna nu este cea mai buna solutie, ci ca e un lucru care raneste si insulta (Cum te-ai simti daca...);
• Intrebati-va cu toata sinceritatea daca sunteti un parinte caruia i se poate da fara probleme si vesti proaste.
• Ganditi-va daca Dvs nu l-ati mintit vreodata.
• Pe copiii mai mici de 4-5 ani nu-i acuzati de minciuna. Nu prea stiu ce este minciuna si invinuirea i-ar rani tare; demonstrati-le ca nu pot scapa cu minciuna, ca nu este o solutie sa spui ceva care nu-i adevarat.
|
