Gradinite Sibiu | Povestea fratilor Iepurila

Pentru tine si copilul tau !

Povestea iepurasilor Intr-o padure mare traia familia Iepure: tata Iepure, mama Iepure si cei 2 iepurasi, copiii lor. Familia Iepure traia fara nicio grija, pana cand in padure soseste un vizitator straniu.

La scoala, toti copiii animalelor din padure vorbeau despre acest misterios vizitator care nu vorbea prea mult si ii privea cu un zambet bizar. Imediat animalele padurii au inceput sa isi dea cu parerea: ca era cu siguranta un hot care se ascundea in padure pentru ca il urmarea politia. Sau ca era vaduv, ca i-au murit sotia si copiii si acum traia singur si nu era fericit. Fiecare venea cu parerea sa despre cine e vizitatorul din padure si ce cauta el acolo.

In familia Iepure era un iepuras alb si un iepuras negru, cu ochi albastri ca cerul, pe care il chema Rontzi. Rontzi era diferit de fratele lui, Pufy. Pufy era mai mare decat Rontzi cu un an si mereu ii placea ca in drum spre scoala sa isi tachineze fratele mai mic. Rontzi se saturase la un moment dat de a fi tachinat constant de catre fratele lui mai mare si cateodata se simtea chiar ranit de remarcile dure ale acestuia.

Intr-o zi Rontzi se intorcea acasa plangand in hohote...
- Dar ce ai patit? il intreba Pufy
- M-am saturat de tine! ii arunca repede raspunsul Rontzi
- Dar ce ti-am facut?
- Mereu te iei de mine si acum am ajuns bataia de joc a tuturor colegilor mei, ii raspunse Rontzi, plangand in hohote.
- Cine te-a suparat? intreba enervat Pufy
- Fifi! S-a luat dupa tine si mereu rade de mine, ca am ochii albastri si ca sunt diferit de voi toti!
Pufy nici nu il mai asculta pe fratele lui, pur si simplu i-a intors spatele, fara sa ii pese de suferinta lui si a plecat sa se plimbe prin padure.

La un moment dat, in spatele lui, Pufy auzi pasi: "cine sa fie?". Nici bine nu a terminat sa isi puna intrebarea, ca dintr-o parte ii apare vizitatorul misterios, cu zambetul sau bizar pe buze.
- Ce vreti, de ce ma urmariti? intreba Pufy
- Nu te urmaresc, ai tu impresia! raspunse vizitatorul misterios
Pufy nu mai stia ce sa zica. Asa ca vizitatorul continua discutia:
- Chiar nu iti pasa de fratele tau?
- Ba da! raspunse Pufy
- Si atunci de ce il superi mereu? Iti place sa il vezi necajit si trist?
- Ei, nici chiar asa! Ma distrez si eu, atata tot...raspunse Pufy, parca aparandu-se de reprosul vizitatorului.
- Ce-ar fi daca maine, la scoala, as gasi si eu motive sa imi bat joc de tine si sa rada toti colegii de tine, sa te fac de ras? Ti-ar place sa fii tu in locul fratelui tau?

Pufy cazu pe ganduri. Fratiorul sau era suparat si pe buna dreptate, se gandi Pufy: "Este numai vina mea, va trebui sa indrept greseala maine, la prima ora".
- Cum crezi ca as putea sa imi indrept greseala?
- Cerandu-i scuze fratelui in fata colegilor vostri!
- Pai pentru ce sa imi cer scuze?
- Ca razi mereu de culoarea ochilor lui si il faci sa se simta diferit de toti, ii raspunse vizitatorul.
- Si nu este diferit?
- Pai este, dar si tu esti diferit, continua vizitatorul. Tu te-ai vazut in oglinda ce urechi lungi ai? Nimeni din familia ta nu are urechile atat de lungi, dar pentru asta nimeni nu rade de tine sau nici nu te-a poreclit "Urechila", cum ai merita.

Pufy amutise: "oare chiar am urechile asa lungi, cum zice vizitatorul?". O lua la fuga ca sa ajunga cat mai repede acasa. Intr-adevar, parca i se pareau si lui mai lungi ca ale celorlalti. Si parca mai urate.
In clipa aceea Pufy isi dadu seama cat de rau trebuia sa se fi simtit in tot acest timp fratele lui mai mic, cand facea glume pe seama lui.

Ajuns a doua zi la scoala, in recreatia mare, Pufy s-a dus la Rontzi, care statea izolat de ceilalti copii, l-a adus langa ei si i-a cerut scuze, spunandu-le celorlalti colegi sa nu mai rada niciodata de fratele lui.
Din acea zi, fratii familiei Iepurila se inteleg foarte bine, invatand ca respectul pentru ceilalti este foarte important, indiferent cat de urati sau de diferiti sunt cei din jurul lor.