Cauta in site
Newsletter
| Copilul autist |
|
|
|
|
Autismul infantil precoce: a fost descris de Leo Kanner ca o forma autistica precoce si considerat caracteristic varstei prescolare. Autismul infantil survine mai ales la baieti iar debutul bolii se situeaza inaintea varstei de 2 – 3 ani, uneori chiar si in primul an de viata. La nastere, copilul este aparent normal, fara anomalii fizice sau neurologice, iar antecedentele lui sunt nesemnificative. Daca debutul este precoce, spre luna a 4-a – a 8-a de viata, la acesti copii se remarca lipsa miscarilor anticipatorii atunci cand sunt luati in brate precum si lipsa zambetului ca raspuns la zambetul mamei. Progresiv devine evidenta apatia, dezinteresul pentru persoanele din jur, copilul retragandu-se intr-o lume interioara in care jocurile ritualizate ocupa un loc important. Daca debutul survine mai tarziu, dupa o evolutie normala, tabloul clinic contine trei simptome principale: 1. Se semnaleaza perturbarea comunicarii interumane (izolare autista). Aceasta se manifesta printr-o totala indiferenta fata de persoanele din jur. Copilul priveste in departare aruncandu-si fugitiv privirea asupra interlocutorului fara a avea acea privire sclipitoare. 2. Fata de persoanele din jur copilul autist manifesta dezinteres. El nu reactioneaza la prezenta sau absenta parintilor, ca si cand ar fi singur. Esueaza in a stabili contact cu anturajul. Astfel el ciupeste sau musca persoanele din jur lipsit fiind de orice expresie afectiva si poate face o criza de agitatie cu autoagresivitate cand cineva incearca sa-l scoata din lumea sa. Desi copilul autist nu comunica verbal cu persoanele din jur, el isi exprima uneori dorintele si nevoile prin gesturi, dand dovada in acest sens de o deosebita abilitate. 3. In contrast cu incapacitatea de a stabili relatii sociale, copilul autist este indemanatic in a manipula mediul neinsufletit. Poate manifesta interes pentru diverse obiecte, insa, fara a le utiliza intr-un anumit scop. Are o memorie buna pentru diverse aranjamente spatiale si preferinta pentru ordonarea unor obiecte deoarece el manifesta o nevoie obsedanta pentru “imuabil si identic”. Se poate manifesta printr-o criza de manie si panica atunci cand survin schimbari in mediul din jurul sau ( de ex: schimbarea mobilierului din casa) sau la schimbarea secventelor de timp in rutina zilnica. Afectivitatea unui copil autist este modificata – este detasat de parinti si legat de un obiect ciudat, pericolele reale nu-i provoaca frica, in schimb se sperie de stimuli obisnuiti ca intensitate (zgomotul ploii, fosnetul frunzelor). Tulburarea limbajului vorbit Structura gramaticala este imatura, stereotipiile, neologismele si utilizarea neadecvata a pronumelui personal este frecventa. Copilui vorbeste despre el la persoana a II-a sau a III-a nefolosind persoana I decat eventual dupa varsta de 5-7 ani sau chiar deloc. Vorbirea este monotona, stereotipa, lipsita de intonatie iar melodia frazei neadecvata (papagalicism). Stereotipiile De altfel, jocul, activitatea cea mai importanta la aceasta varsta, prezinta mai multe particularitati: este marcat de acelasi caracter stereotip, copilul folosind obiecte putin complicate precum: apa, butoane, robinete, sfoara. Jocul colectiv este evitat si lipsit de caracterul sau creativ si imaginativ. Dezvoltarea fizica a copilului autist este in general normala. Potentialul cognitiv poate fi bun dar cu realizari intelectuale inegale. Ei obtin performante in cate un domeniu, bazate pe o memorie remarcabila. In general, copiii autisti sunt linistiti si pasivi.
Powered by !JoomlaComment 4.0alpha3
!joomlacomment 4.0 Copyright (C) 2009 Compojoom.com . All rights reserved."
|





Autor: Beatrice Popovici, studenta la Facultatea de Psihologie-Sociologie (New York)

