|
 Adultii nu acorda intotdeauna prea multa atentie jocurilor copiilor. Ca si cum acestea ar fi expresia imaturitatii copiilor. Si totusi, daca jocul ii face placere copilului, acesta este deja mai mult decat o simpla ocupatie.
Cunoastem foarte bine ca jocul este important in dezvoltarea memoriei, imaginatiei, relatiilor sociale etc...Dar, este de asemenea, si unul din factorii determinanti in ce priveste evolutia copilului: evolutie fizica, psihica, din punct de vedere al relatiilor sociale. Unul dintre aspectele principale ale jocului este acela ca jocul ajuta copilul sa treaca peste toate etapele dificile si sa rezolve conflictele. Primul stadiu al jocului:
Jocul la sugari apare inca din primele momente de separare de mama sa, cand apar primele frustrari care le resimte cu aceasta ocazie. Simtindu-se abandonat de cea pe care o considera ca si parte din el insusi, bebelusul este cuprins de emotii atat de violente incat va trebui sa isi caute o ocupatie pentru a-si regasi linistea. Isi va descoperi degetele sau obiecte aflate in imediata sa apropiere, le va duce la gura, le va molfai si astfel el va inventa, cu ajutorul imaginatiei, prezenta acelei persoane / acelui lucru care ii lipseste; asa realizeaza sugarul primul sau "joc", simtind sau traind din imaginatie. Jocul contribuie la formarea identitatii
Plecand de la jocuri precum: "Cucu...bau!" sau "Uite-l...nu mai e!", copilul va incepe apoi sa arunce jucariile din patutul sau si va fi foarte bucuros sa ii fie innapoiate pentru a le arunca din nou. Daca cei din mediul in care copilul creste il incurajeaza sa treaca la o alta etapa importanta in dezvoltarea sa, copilul va putea sa iasa din relatia de fuziune care o mentine cu mama lui, in scopul de a descoperi pe rand propria sa existenta, precum si existenta altor lucruri / persoane / fiinte. De-a lungul acestei perioade de tranzitie, faimoasa "jucarie preferata", de care va prinde cel mai mult drag, va fi cea care va pune stapanire pe atentia si afectiunea copilului. Rolul de "jucarie preferata" revine de obicei unei jucarii de plus sau un mic animal de jucarie. Aceste obiecte venerate (si de multe ori, nu prea frumoase ca aspect), pe care copiii le cara dupa ei, peste tot, au fost numite de catre pediatri si psihanalisti "obiecte de tranzitie". Explicatia unor asemenea jucarii preferate in mod obsesiv de copii este ca micutii au nevoie pentru a suporta mai usor separarea de mama pentru a-si crea iluzia prezentei continue a acesteia. Acest obiect il va ajuta pe copil in perioada de tranzitie, pana cand acesta va putea sa faca distinctia intre el si lumea exterioara.
|
